Vocatie sau proiectul sufletului tau?

Asa cum probabil ati auzit in ultima perioada, se promoveaza foarte mult ideea de descoperire a vocatiei. Haideti sa vorbim putin despre ea si ce presupune.

Eu de cand am inceput sa citesc despre dezvoltare personala si sa fiu pasionata de acest subiect, ma framanta ideea aceasta de descoperire a vocatiei si de a-mi afla sensul vietii, motivul pentru care am venit pe aceasta lume. Stiu ca suna usor utopic, dar eu cred ca am fost creati cu un scop, cred ca fiecare avem rostul nostru si trebuie sa fim pe lume ca sa facem lucrurile sub propria noastra semnatura, asa cum nimeni nu mai poate face asta ca si noi.

Nu stiu daca aceasta imi este vocatia, sa fiu aici cu voi, sa scriu articole si sa va povestesc din propria mea experienta, nu stiu daca pentru asta am fost creata, dar stiu ca este proiectul meu de suflet la care lucrez cu drag si care imi bucura sufletul si ma face sa imi doresc sa ma trezesc in fiecare dimineata.

Se spune ca oamenii au o serie de regrete pe patul de moarte, cum ar fi ca nu au petrecut mai mult timp cu familia si cei dragi lor, ca nu s-au ocupat de ei si ca nu au facut ceea ce le place. In cazul meu, am incercat, cel putin in ultimii ani, sa petrec timp de calitate cu familia mea si sa ma asigur ca stiu cat de mult ii iubesc si cat sunt de importanti in viata mea; desigur, niciodata nu ai timp destul pentru a fi cu ei, dar daca ar fi ca maine sa nu mai fiu aici, cei dragi ar stii toate acestea pentru ca am avut grija sa le marturisesc ori de cate ori am avut ocazia. De mine si de dezvoltarea mea persoana si profesionala, m-am ocupat cum am stiut eu mai bine, si am facut tot ce am putut eu mai bine pana in momentul de fata.

Un singur lucru ma ingrijora, ideea de a pleca din aceasta lume fara a lasa ceva in urma mea. Cu toate ca aveam diplome, aveam calificari, aveam proiecte in care am fost implicata, tot nu era suficient, tot simteam ca nu am lasat ceva in urma mea.

Se spune ca de regula cand unii oameni trec printr-un soc al vietii (boala, pierderea cuiva drag, etc.) incep sa isi regandeasca viata si sa se ocupe mai multe de ei si de ceea ce vor sa faca. La mine nu a fost un soc la mijloc, la mine a fost o durere continua a sufletului. Nu stiu daca ati simtit vreodata cum e sa va doara sufletul? E o durere greu de suportat, cel putin pentru mine asa a fost. Imi doream sa plec din aceasta lume, doar ca sa nu mai simt aceasta durere. Ma framanta zilnic intrebarea ce am de facut in aceasta lume?  Desigur, altceva inafara de a merge la un job pe care il urasti din tot sufletul si ati varsa nervii si frustrarile pe cei dragi tie.

Pana cand am ajuns sa lucrez cu doi dintre mentorii mei pentru care am o enorma recunostinta, deoarece cu ajutorul lor, am descoperit ce imi face realmente placere sa fac si am inceput sa pun la punct proiectul meu de suflet.

DESCOPERIREA VOCATIEI= PROIECTUL TAU DE SUFLET

Eu asa vad aceasta idee a vocatiei, in momentul in care descoperi ce iti face placere sa faci si lucrezi cu drag, este proiectul tau de suflet.

Daca inainte imi doream sa fie noaptea cat mai lunga si sa imi uit zilele pentru ca nu ma multumea nimic din ce realizam, acum imi doresc sa se faca dimineata cat mai repede pentru a incepe sa lucrez la proiectele mele.

Probabil considerati ca nu ati aflat nimic nou si ca toate acestea deja le stiti, si eu am fost in acelasi punct in care auzeam aceste lucruri sub o forma sau alta si mi se pareau povesti imposibil de realizat. Ei bine, cand am inceput sa lucrez la ceea ce realmente ma pasioneaza, am simtit ca incep sa traiesc si sa simt viata care ma inconjoara. Si cand spun asta ma refer la a trai in adevaratul sens al cuvantului, la a fi atat de prezent in viata ta si a te bucura de tot ce ti se intampla, nu de a astepta sa iti treaca zilele.

Pe mine ma inspira foarte mult povestea lui Sylvester Stallone. Nu stiu daca stiti povestea lui… Isi dorea foarte mult sa lucreze in industria filmului pentru ca el considera ca asa poate sa inspire oamenii din jurul lui. Dupa ce a fost refuzat de peste 15.000 de agentii, era falit, sotia lui a divortat de el si a ajuns si sa isi vanda cainele care era prietenul lui cel mai bun, a gasit operele lui Edgar Allan Poe care i-a insuflat ideea ca tot ce trebuie sa faca este sa gasesca o cale de a atinge sufletele oamenilor si asa a ajuns scriitor. Nici asta nu l-a ajutat sa atinga succesul imediat, dar a fost perseverent, a stiut ce iti doreste si a luptat pentru asta. Cati dintre noi suntem dispusi sa mergem pana la capat pentru visele noastre?

Nu alergati dupa cuvinte mari sau nu asteptati sa vi se releve in fata voastra minuni prin care sa va descoperiti vocatia. Ci doar incepeti sa lucrati la ceea ce va face intr-adevar placere, iar daca nu stiti concret de unde sa o apucati, apelati la oameni care va pot ajuta sa incepeti cu cativa pasi sistematici astfel incat sa va atingeti obiectivul si sa incepeti sa lucrati la proiectul vostru.

Si cel mai important, nu va temeti! Sa nu va fie frica! Daca faceti ceea ce va doriti si va bucura sufletul, nu aveti cum sa dati gres. Dimpotriva, veti vedea ca veti fi din ce in ce mai creativi si veti reusi sa faceti niste lucruri pe care nu credeati vreodata ca le puteti face/crea. Doar incercati! Nu aveti cum sa o dati in bara!

Si nu va mai puneti mereu intrebarea care e vocatia mea? Va asigur ca daca lucrati la proiectul vostru de suflet si daca dati ce e mai bun din voi acolo, va iesi ceva frumos pe care il puteti lasa mai departe lumii. Poate peste cativa ani vocatia voastra va fi sa faceti cu totul si cu totul altceva. Vocatia voastra este proiectul vostru la care trebuie sa lucrati cu drag si care sa va faca sa va doriti sa va treziti din somn de nerabdare ca trebuie sa lucrati la el. Apucati-va de el si vocatia/proiectul/misiunea voastra in viata va prinde contur. Si nu trebuie sa fie ceva wow, ce nu a facut nimeni, poate fi ceva foarte cunoscut, dar totusi cum nu mai exista. Si stiti de ce? Pentru ca va purta semnatura voastra. Pentru ca voi il puteti face cu totul diferit.

Si nici nu trebuie sa fie cu scopul unei schimbari la 180 de grade in viata ta (desigur, doar daca tu nu iti doresti asta!). Cunosc oameni care la locul de munca muncesc cu drag si isi doresc sa fie acolo, si acolo sunt creativi, acolo vor sa avanseze, acolo pun trup si suflet. Pentru ca asta isi doresc. Pentru ca acolo este proiectul lor de suflet. Singurul tau obiectiv este sa iti placa ceea ce faci si valoarea in lume va veni si vei avea ce sa oferi. Doar nu mai sta pe ganduri. Te invit sa lucram impreuna la fericirea ta.

Oricand ai nevoie de mine ma gasesti la adresa nicoleta.georgiana@gmail.com.

Aici gasesti articolul in format audio: Vocatie sau proiectul sufletului tau

Spune-mi intr-un comentariu daca ti-ai gasit vocatia sau de ce crezi ca ai nevoie ca sa o gasesti?

O zi cu soare iti doresc,

Nicoleta

2 Comment

  1. Alex says: Răspunde

    Frumos articol ! 🙂
    Si eu am trecut prin acea „durere a sufletului”, mult timp.
    Tu ai specificat ca vroiai sa stii ce ai de facut in aceasta lume, altceva inafara de un job pe care il urasti, si totusi, din pacate am cunoscut multi oameni care considera ca intreaga viata se rezuma la o casa, o familie si un loc de munca. Poate sunt eu nebun si nu imi dau seama, dar consider ca viata inseamna mai mult decat atat.

    Ai spus si despre „a trai” in adevaratul sens al cuvantului.
    Probabil ai trait si tu asta la inceput, sa te trezesti dimineata incercand sa eviti cat mai repede ziua, sa „scapi” de toate pana seara. Acum, si eu ma trezesc dimineata determinat sa imi intrec limitele din ziua precedenta.

    De asemenea, si eu stiu povestea lui Sylvester Stallone.
    E unul dintre cei mai inspirationali oameni pe care i-am studiat.
    Curajul si determinarea lui m-a impresionat si determinat, sa adopt si eu acea atitudine. Datorita acestui lucru, sunt considerat nebun de majoritate, sigur ai trecut (si poate inca treci) si tu prin asta. Si totusi, toate astea nu ma fac decat sa fiu si mai determinat. Visatorii oricum nu au fost niciodata priviti cu „ochi buni”. Datorita tuturor „nebunilor” care au crezut odata in ceva, acum avem la indemana, inventii datorita carora putem face ceea ce acum 20, 30, 40 de ani… eram imposibil.

    1. Alex, iti multumesc din suflet pentru comentariu! Asa este, ai dreptate…viata inseamna mult mai mult decat atat. Si vreau sa creez o comunitate de „nebuni” frumosi care cred in visele lor si in puterea de a le duce la bun sfarsit. Ma bucur sa aflu ca acum dai valoare zilelor si te ocupi de proiectele sufletului tau. Mult succes in tot ceea ce faci! Nicoleta

Lasă un răspuns