O ora/zi pentru tine

Happy-Hour

Dragii mei, provocarea din acest weekend e sa va alocati o „happy hour”.
Multi dintre noi probabil ne propunem sa facem in weekend-ul acesta curatenie, in weekend-ul urmator sa ne vizitam familia si in celalalt weekend sa ne ocupam doar de noi. Ei bine, eu iti propun sa nu astepti doua zile ratacite intr-o luna ca sa iti faci timp si pentru tine. Iti cer o ora/zi in acest weekend sa il folosesti pentru a te ocupa de tine. Fa doar ce iti face placere si crezi ca ai nevoie (fa o baie lunga, citeste o carte care te intereseaza, urmareste un film pe care ti l-ai propus de mult sa il vezi, orice iti face placere). Dar asigura-te ca tratezi acea ora cu aceiasi importanta cu care ai trata o intalnire cu seful tau sau cu un client foarte important.

Astept parerile voastre!

Un weekend pe masura sufletului vostru!

Nicoleta

3 Comment

  1. Am început să fac asta de prin liceu. Adică, aveam vreo 17 ani. Între timp, au trecut aproape 40 de ani…

    1. Multumesc pentru comentariu! 🙂 Si cum te simti? Cum e dupa ce devine un obicei? 🙂

  2. E mult de discutat, dacă e să vorbim despre „Cum mă simt?”
    În primul rând, e vorba despre o anume educaţie care lipseşte omenirii, pe ansamblul ei. Există o minoritate de câteva mii de indivizi care înţeleg şi practică o cunoaştere aparte, care îşi dezvoltă anumite abilităţi. În rest, avem de a face cu o masă informă de indivizi umani, care se călăuzesc după două instincte: autoconservarea şi conservarea speciei. Orice acţiune a lor, este strict subordonată acestor comandamente.
    A îţi rezerva o oră zilnic pentru autocunoaştere şi „A FI”, de la FIINŢARE, te scoate din lumea lui „a avea” şi oamenii din jur se simt ameninţaţi…
    De-a lungul anilor, ceea ce a însemnat pentru mine „sunt eu însumi!”, pentru cei din jur a însemnat un atac la ordinea lor firească, la „status-quo”… Drept urmare, am fost etichetat drept lichea inteligentă, indolent, superficial, inteligenţă diabolică, etc.
    Cum e după 40 de ani?
    Îmi place de mine şi sunt convins că într-o zi, cunoaşterea care astăzi e foarte puţin răspândită, va deveni loc comun. Trăim vremuri de intensă schimbare, ştiinţele oficiale ajung să dărâme din ce în ce mai multe dogme, în favoarea unei cunoaşteri din ce în ce mai profunde, atât a omului ca Entitate, cât şi a Universului în care fiinţăm.

Lasă un răspuns